Avioanele F-16 vechi, dar ieftine, soluția de tranziție către F-35
articol de Bogdan Cristel
Anunțul privind achiziția a două escadrile de avioane de luptă F-16, vechi, care vor asigura, timp de zece ani protecția aeriană a României, ca etapă de tranziție până la cumpărarea avioanelor F-35, ar trebui să fie important pentru liniștea noastră, acum, în plin război la granița țării. Însă, dacă va rămâne o etapă urmată de amânări succesive, riscă să ne protejeze doar temporar.
Războiul din Ucraina ne-a reamintit cât de importante sunt cheltuielile și investițiile în apărarea unei țări, chiar dacă se bucură de protecția umbrelei NATO. Este adevărat că România a decis, înainte de invadarea Ucrainei de către Rusia, să majoreze bugetul Apărării la 2% din PIB, însă investiția în tehnică de luptă modernă și eficientă depășește acest nivel. Mai ales că provocările Rusiei pentru securitatea europeană sunt multiple, nu vorbim doar de o desfășurare de forțe militare, ci și de așa numitul război hibrid, dus prin atacuri cibernetice și campanii de dezinformare. Sistemele de protecție în fața asaltului Rusiei, care a declanșat de fapt un nou război rece, presupun o creștere treptată, dr sigură, a bugetelor apărării în întreaga Europă, inclusiv în România. Capabilitățile militare existente ale României par insuficiente în contextul geopolitic tensionat de reapariția unui război rece între Rusia și democrațiile lumii.
Săptămâna trecută România a semnat achiziția a 32 de avioane de luptă F-16, second hand, ce aparțin armatei Norvegiei și au fost scoase din uz. Contractul, în valoare de 388 milioane de euro, prevede ca primele avioane sa fie furnizate anul viitor împreună cu motoare de rezervă și suport logistic. Toată flota de avioane urmează sa fie activă în România în decurs de 3 ani, urmând ca acestea să poată fi operate pe o perioada de zece ani, moment în care sperăm să avem acces la avioane de lupta de generatia a cincea.
Norvegienii se obligă să livreze aceste avioane F-16 în versiunea modernizata M6.5.2. Și știm cu toții ca de fapt nu au fost folosite prea mult, “au stat în garaj iar proprietarul pensionar le folosea doar ca sa meargă la supermarket și la farmacie în weekend”.
În prezent, Forţele Aeriene Române au în dotare 17 aeronave F-16, care împreună cu aeronavele MiG-21 LanceR execută în special misiuni de poliție aeriană și zboruri de antrenament. După incidente aeriene repetate avioanele de vânătoare MiG-21 LanceR au fost blocate la sol o vreme, iar zborurile au fost reluate anul acesta, la trei luni de la declanșarea de către Rusia a invaziei Ucrainei. Forțele Aeriene Române vor folosi avioanele MiG-21 LanceR doar până la în mai 2023, când le vor înlocui cu avioanele Lockheed Martin F-16 Fighting Falcons. După ce va primi toate cele 32 de avioane din Norvegia România va avea trei escadrile de F-16.
Cumpărarea de avioane F-16 second hand este o etapă de tranziție către aeronavele de ultimă generația, F-35, a explicat, vara trecută, Vasile Dâncu, fost ministru al Apărării. ”Programul de înzestrare a Forțelor Aeriene Române cu aeronave de generația a V-a, F-35, a avut în vedere de la început o etapă de tranziție, prin achiziția a trei escadrile de aeronave multirol F-16, de generație 4-4+, care să înlocuiască etapizat aeronavele MiG 21 LanceR, aflate la finalul ciclului de viață”, declarat fostul ministru al Apărării. Dotarea Forțelor Aeriene cu avioane reciclate a fost privită cu scepticism de mulți analiști, care criticau și absența programelor de off-set, acelea de care a beneficiat abundent, inteligent și eficient Polonia. Dincolo de critici însă, achizițiile de avioane second-hand au fost o soluție de avarie esențială pentru securitatea României și eficientă pentru bugetul ei tensionat.
Modelul Bulgariei: F-16 nou, dar mai scump și mai târziu
Exemplul Bulgariei, care a ales să cumpere F-16 noi, dotate cu tehnică superioară, arată că achiziția nu este doar mult mai costisitoare, dar nu rezolvă nevoia momentului, în toiul tensiunilor geopolitice.
Bulgaria s-a dezmeticit în 2019, înainte de invazia Ucrainei și a comandat opt avioane F-16 de la Lockheed Martin, sperând să le primească în 2023. Costul celor opt avioane noi a fost de 1,67 miliarde de dolari, de patru ori mai mare decât plătește România pentru cele 32 de avioane second hand pe care le cumpără din Norvegia. Săptămâna trecută Parlamentul bulgar a mai aprobat cumpărarea a încă patru avioane de luptă F-16 Block 70, pentru care va plăti 1,32 miliarde de dolari. Sunt însă niște aranjamente de precauție, pentru viitor, deoarece livrarea avioanelor F-16 a fost amânată din 2023 până în 2025, iar avioanele de luptă F-16 Block 70 cu un singur loc și patru cu două locuri, plus arme, urmează să fie livrate până în 2027. Avantajul acordului semnat de Bulgaria este că tehnica de luptă a acestor avioane noi este adusă la zi, sunt extrem de performante.
România va cumpăra o flotilă solidă de avioane de luptă, care chiar dacă sunt vechi, vor fi modernizate și își vor face treaba în următorii zece ani. Un interval de timp suficient pentru a reuși, în fine, achiziția unor avioane din generația a cincea, de ultimă oră, pentru care însă nu are nevoie doar de bani, ci și de un traseu lent de aprobări din partea autorităților americane.
Pasul decisiv va fi deci cumpărarea avioanelor de ultimă generație F 35. Președintele Klaus Iohannis a observat că „noile tipuri de avioane intrate în dotarea Armatei, în special aeronavele F-16, permit executarea cu eficiență ridicată a tuturor misiunilor specifice. Procesul de modernizare a Forțelor Aeriene nu se va opri însă aici, avem în vedere să achiziționăm și avioane de ultimă generație F-35”. Prognozele reprezentanților Forțelor Aeriene privind implementarea programului F-35 anunță un orizont de timp după anul 1930.
Exercițiul achiziției avioanelor F-35, lecția poloneză
Nu va un exercițiu rapid, deoarece cumpărarea avioanelor de ultimă generație nu este o tranzacție comercială simplă, în care Forțele armate ale unui stat comandă flotila direct de la producătorul Lockheed Martin.
Polonia, de pildă, a decis în 2014, după invadarea Crimeei de către Rusia, să cumpere 64 de avioane de luptă multirol F-35, din a cincea generație, pe care își propusese să le primească în 2021. În 2017, liderii de la Varșovia au lansat proiectul Harpia, care descria efortul de înlocuire a flotei de avioane Sukhoi Su-22 și Mikoyan MiG-29 prin cumpărarea a două escadroane de avioane F-35, adică 32 de avioane. Diferența față de ambițioasa țintă de 64 de avioane urma să fie acoperită de avioane F-16 second-hand, dar cumpărate direct de la americani.
Deabia doi ani mai târziu șefii Pentagonului au notificat Camerei Reprezentanților SUA de intenția administrației americane de a aproba cumpărarea de avioane de către Polonia. La 11 septembrie 2019, Agenția de Cooperare în Securitate a Departamentului Apărării a anunțat că Polonia a fost autorizată să achiziționeze 32 de avioane de vânătoare F-35A, împreună cu echipamentele asociate, pentru un cost estimat de 6,5 miliarde de dolari. Două săptămâni mai târziu Congresul SUA a aprobat vânzarea. Acordul pentru cumpărarea a 32 de avioane F-35, în valoare de 4.6 miliarde de dolari, a fost semnat la 31 ianuarie 2020. Acest traseu destul de lent al achiziției de avioane de ultimă oră, F-35, trebuie analizat cu seriozitate la București, deoarece nu trebuie să uităm faptul că Polonia era deja acomodată cu procedurile, după ce cumpărase, în 2002, 48 de avioane noi F-16.
O afacere militară, politică și economică
Cumpărarea avioanelor F-16 fost o afacere militară, politică și economică de referință, în valoare de 3,5 miliarde de dolari, pe care a încheiat-o Polonia. Nu a fost vorba doar de cumpărarea a 48 de avioane F-16 52+, ci, mai ales, de includerea unui pachet offset de investiții în Polonia pe un interval de zece ani și obținerea de către polonezi a unui împrumut la o dobândă scăzută, susținută de guvernul SUA, potrivit unei analize a George C. Marshall European Center for Security Studies. Acordul de compensare (offset) a fost semnat între Lockheed-Martin și guvernul polonez, care estima că economia poloneză va cîștiga aproximativ 9 miliarde de dolari prin investițiile promise. Deși nu există statistici care să descrie câștigul direct al programului de compensare semnat cu Lockheed-Martin, să nu uităm că Polonia a fost singura economie europeană care a evitat recesiunea în 2009, în vremea marii crize economice declanșată de prăbușirea băncii de investiții Lehman Brothers, e drept și datorită absorbției eficiente a banilor europeni.
Fond de sprijin pentru înarmare, soluția poloneză
Totuși Polonia are un blocaj constituțional privind nivelul datoriei publice, creat după ce a solicitat, în septembrie 1989, iertarea datoriilor și a obținut, mai întâi o reeșalonare confortabilă și apoi, în 1991, o reducere la jumătate a datoriilor sale externe. Programul ambițios de cheltuieli militare se poate izbi de restricția constituțională care limitează nivelul datoriei publice la 60% din PIB. Și aici însă guvernul polonez are o soluție: crearea unui Fond de Sprijin al Forțelor Armate, care să fie finanțat din surse din afara bugetului militar tradițional. Acestea ar include finanțări prin emisiuni de obligațiuni, încasări din obligațiuni emise de Banca BGK, garantate de Trezoreria Statului, transferuri de la bugetul de stat și transferuri din profitul Băncii Naționale a Poloniei. Este o soluție de criză, susțin liderii polonezi, menită nu doar să mențină datoria publică de stat sub limita constituțională de 60% din PIB, ci și să poată întări capacitatea de apărare a țării.
După destrămarea Tratatului de la Varșovia din februarie 1991 România a rămas cu o flotă veche de avioane MiG-29 construite de sovietici. Majoritatea statelor din fostul bloc comunist, inclusiv România, și-au redus masiv bugetele de apărare, care în anii 80 ai secolului trecut, pe când erau membre ale Pactului de Varșovia, depășeau ținta de 2% din PIB de astăzi. Până la urmă flota de avioane MiG nu a fost un cadou de la Moscova, ci un efort financiar finanțat de București.
Desigur apartenența la NATO oferă un scut protectiv real, însă România va trebui să-și intensifice treptat eforturile pentru asigurarea apărării și să-și planifice cheltuieli militare suplimentare pentru a-și crea capabilități eficiente de apărare. Polonezii ne-au dat o lecție de inteligență și eficiență, bulgarii una de realism și pregătire pentru viitor. Ezitările și jocurile politice nu ar trebui să amâne modernizarea armatei, pregătirea ei, asigurarea unei baze industriale de apărare și dotarea ei.
